Unknown.
Audio: | (file) |
a izbuti (third-person singular present izbutește, past participle izbutit) 4th conj.
infinitive | a izbuti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | izbutind | ||||||
past participle | izbutit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | izbutesc | izbutești | izbutește | izbutim | izbutiți | izbutesc | |
imperfect | izbuteam | izbuteai | izbutea | izbuteam | izbuteați | izbuteau | |
simple perfect | izbutii | izbutiși | izbuti | izbutirăm | izbutirăți | izbutiră | |
pluperfect | izbutisem | izbutiseși | izbutise | izbutiserăm | izbutiserăți | izbutiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să izbutesc | să izbutești | să izbutească | să izbutim | să izbutiți | să izbutească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | izbutește | izbutiți | |||||
negative | nu izbuti | nu izbutiți |
izbuti in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)