a jărui (third-person singular present jăruiește, past participle jăruit) 4th conj.
infinitive | a jărui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | jăruind | ||||||
past participle | jăruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | jăruiesc | jăruiești | jăruiește | jăruim | jăruiți | jăruiesc | |
imperfect | jăruiam | jăruiai | jăruia | jăruiam | jăruiați | jăruiau | |
simple perfect | jăruii | jăruiși | jărui | jăruirăm | jăruirăți | jăruiră | |
pluperfect | jăruisem | jăruiseși | jăruise | jăruiserăm | jăruiserăți | jăruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să jăruiesc | să jăruiești | să jăruiască | să jăruim | să jăruiți | să jăruiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | jăruiește | jăruiți | |||||
negative | nu jărui | nu jăruiți |