a jnăpăi (third-person singular present jnăpăie, past participle jnăpăit) 4th conj.
infinitive | a jnăpăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | jnăpăind | ||||||
past participle | jnăpăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | jnăpăi | jnăpăi | jnăpăie | jnăpăim | jnăpăiți | jnăpăie | |
imperfect | jnăpăiam | jnăpăiai | jnăpăia | jnăpăiam | jnăpăiați | jnăpăiau | |
simple perfect | jnăpăii | jnăpăiși | jnăpăi | jnăpăirăm | jnăpăirăți | jnăpăiră | |
pluperfect | jnăpăisem | jnăpăiseși | jnăpăise | jnăpăiserăm | jnăpăiserăți | jnăpăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să jnăpăi | să jnăpăi | să jnăpăie | să jnăpăim | să jnăpăiți | să jnăpăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | jnăpăie | jnăpăiți | |||||
negative | nu jnăpăi | nu jnăpăiți |