jubila
jubila (accusative singular jubilan, plural jubilaj, accusative plural jubilajn)
jubila
jūbilā
jubila
Borrowed from French jubiler, from Latin jubilare.
a jubila (third-person singular present jubilează, past participle jubilat) 1st conj.
infinitive | a jubila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | jubilând | ||||||
past participle | jubilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | jubilez | jubilezi | jubilează | jubilăm | jubilați | jubilează | |
imperfect | jubilam | jubilai | jubila | jubilam | jubilați | jubilau | |
simple perfect | jubilai | jubilași | jubilă | jubilarăm | jubilarăți | jubilară | |
pluperfect | jubilasem | jubilaseși | jubilase | jubilaserăm | jubilaserăți | jubilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să jubilez | să jubilezi | să jubileze | să jubilăm | să jubilați | să jubileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | jubilează | jubilați | |||||
negative | nu jubila | nu jubilați |
jubila