From judec.
a judeci (third-person singular present judecește, past participle judecit) 4th conj.
infinitive | a judeci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | judecind | ||||||
past participle | judecit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | judecesc | judecești | judecește | judecim | judeciți | judecesc | |
imperfect | judeceam | judeceai | judecea | judeceam | judeceați | judeceau | |
simple perfect | judecii | judeciși | judeci | judecirăm | judecirăți | judeciră | |
pluperfect | judecisem | judeciseși | judecise | judeciserăm | judeciserăți | judeciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să judecesc | să judecești | să judecească | să judecim | să judeciți | să judecească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | judecește | judeciți | |||||
negative | nu judeci | nu judeciți |