jugula
jugula
jugulā
Borrowed from French juguler, from Latin jugulare.
a jugula (third-person singular present jugulează, past participle jugulat) 1st conjugation
infinitive | a jugula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | jugulând | ||||||
past participle | jugulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | jugulez | jugulezi | jugulează | jugulăm | jugulați | jugulează | |
imperfect | jugulam | jugulai | jugula | jugulam | jugulați | jugulau | |
simple perfect | jugulai | jugulași | jugulă | jugularăm | jugularăți | jugulară | |
pluperfect | jugulasem | jugulaseși | jugulase | jugulaserăm | jugulaserăți | jugulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să jugulez | să jugulezi | să juguleze | să jugulăm | să jugulați | să juguleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | jugulează | jugulați | |||||
negative | nu jugula | nu jugulați |