a jurui (third-person singular present juruiește, past participle juruit) 4th conj.
infinitive | a jurui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | juruind | ||||||
past participle | juruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | juruiesc | juruiești | juruiește | juruim | juruiți | juruiesc | |
imperfect | juruiam | juruiai | juruia | juruiam | juruiați | juruiau | |
simple perfect | juruii | juruiși | jurui | juruirăm | juruirăți | juruiră | |
pluperfect | juruisem | juruiseși | juruise | juruiserăm | juruiserăți | juruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să juruiesc | să juruiești | să juruiască | să juruim | să juruiți | să juruiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | juruiește | juruiți | |||||
negative | nu jurui | nu juruiți |