justifica
jūstificā
justifica
Borrowed from French justifier, Latin justificare, iustificare. Equivalent to just + -ifica.
a justifica (third-person singular present justifică, past participle justificat) 1st conj.
infinitive | a justifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | justificând | ||||||
past participle | justificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | justific | justifici | justifică | justificăm | justificați | justifică | |
imperfect | justificam | justificai | justifica | justificam | justificați | justificau | |
simple perfect | justificai | justificași | justifică | justificarăm | justificarăți | justificară | |
pluperfect | justificasem | justificaseși | justificase | justificaserăm | justificaserăți | justificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să justific | să justifici | să justifice | să justificăm | să justificați | să justifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | justifică | justificați | |||||
negative | nu justifica | nu justificați |
justifica