a jăcui (third-person singular present jăcuiește, past participle jăcuit) 4th conj.
infinitive | a jăcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | jăcuind | ||||||
past participle | jăcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | jăcuiesc | jăcuiești | jăcuiește | jăcuim | jăcuiți | jăcuiesc | |
imperfect | jăcuiam | jăcuiai | jăcuia | jăcuiam | jăcuiați | jăcuiau | |
simple perfect | jăcuii | jăcuiși | jăcui | jăcuirăm | jăcuirăți | jăcuiră | |
pluperfect | jăcuisem | jăcuiseși | jăcuise | jăcuiserăm | jăcuiserăți | jăcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să jăcuiesc | să jăcuiești | să jăcuiască | să jăcuim | să jăcuiți | să jăcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | jăcuiește | jăcuiți | |||||
negative | nu jăcui | nu jăcuiți |