a lărmui (third-person singular present lărmuiește, past participle lărmuit) 4th conj.
infinitive | a lărmui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lărmuind | ||||||
past participle | lărmuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lărmuiesc | lărmuiești | lărmuiește | lărmuim | lărmuiți | lărmuiesc | |
imperfect | lărmuiam | lărmuiai | lărmuia | lărmuiam | lărmuiați | lărmuiau | |
simple perfect | lărmuii | lărmuiși | lărmui | lărmuirăm | lărmuirăți | lărmuiră | |
pluperfect | lărmuisem | lărmuiseși | lărmuise | lărmuiserăm | lărmuiserăți | lărmuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lărmuiesc | să lărmuiești | să lărmuiască | să lărmuim | să lărmuiți | să lărmuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lărmuiește | lărmuiți | |||||
negative | nu lărmui | nu lărmuiți |