Inherited from Latin laudatōr.
lăudător m (plural lăudători, feminine equivalent lăudătoare)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) lăudător | lăudătorul | (niște) lăudători | lăudătorii |
genitive/dative | (unui) lăudător | lăudătorului | (unor) lăudători | lăudătorilor |
vocative | lăudătorule | lăudătorilor |
Inherited from Late Latin laudatōrius, from Latin laudatōr.
lăudător m or n (feminine singular lăudătoare, masculine plural lăudători, feminine and neuter plural lăudătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | ||
definite | lăudătorul | lăudătoarea | lăudătorii | lăudătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | ||
definite | lăudătorului | lăudătoarei | lăudătorilor | lăudătoarelor |