Inherited from Latin laudatōr.
lăudător m (plural lăudători, feminine equivalent lăudătoare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | lăudător | lăudătorul | lăudători | lăudătorii | |
genitive-dative | lăudător | lăudătorului | lăudători | lăudătorilor | |
vocative | lăudătorule | lăudătorilor |
Inherited from Late Latin laudatōrius, from Latin laudatōr.
lăudător m or n (feminine singular lăudătoare, masculine plural lăudători, feminine and neuter plural lăudătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | |||
definite | lăudătorul | lăudătoarea | lăudătorii | lăudătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | |||
definite | lăudătorului | lăudătoarei | lăudătorilor | lăudătoarelor |