legitima
legitima
lēgitima
lēgitimā
legitima
Borrowed from French légitimer.
a legitima (third-person singular present legitimează, past participle legitimat) 1st conj.
infinitive | a legitima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | legitimând | ||||||
past participle | legitimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | legitimez | legitimezi | legitimează | legitimăm | legitimați | legitimează | |
imperfect | legitimam | legitimai | legitima | legitimam | legitimați | legitimau | |
simple perfect | legitimai | legitimași | legitimă | legitimarăm | legitimarăți | legitimară | |
pluperfect | legitimasem | legitimaseși | legitimase | legitimaserăm | legitimaserăți | legitimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să legitimez | să legitimezi | să legitimeze | să legitimăm | să legitimați | să legitimeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | legitimează | legitimați | |||||
negative | nu legitima | nu legitimați |
legitima
legitima