a legiui (third-person singular present legiuiește, past participle legiuit) 4th conj.
infinitive | a legiui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | legiuind | ||||||
past participle | legiuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | legiuiesc | legiuiești | legiuiește | legiuim | legiuiți | legiuiesc | |
imperfect | legiuiam | legiuiai | legiuia | legiuiam | legiuiați | legiuiau | |
simple perfect | legiuii | legiuiși | legiui | legiuirăm | legiuirăți | legiuiră | |
pluperfect | legiuisem | legiuiseși | legiuise | legiuiserăm | legiuiserăți | legiuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să legiuiesc | să legiuiești | să legiuiască | să legiuim | să legiuiți | să legiuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | legiuiește | legiuiți | |||||
negative | nu legiui | nu legiuiți |