From lehamete.
a lehămeti (third-person singular present lehămetește, past participle lehămetit) 4th conj.
infinitive | a lehămeti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lehămetind | ||||||
past participle | lehămetit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lehămetesc | lehămetești | lehămetește | lehămetim | lehămetiți | lehămetesc | |
imperfect | lehămeteam | lehămeteai | lehămetea | lehămeteam | lehămeteați | lehămeteau | |
simple perfect | lehămetii | lehămetiși | lehămeti | lehămetirăm | lehămetirăți | lehămetiră | |
pluperfect | lehămetisem | lehămetiseși | lehămetise | lehămetiserăm | lehămetiserăți | lehămetiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lehămetesc | să lehămetești | să lehămetească | să lehămetim | să lehămetiți | să lehămetească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lehămetește | lehămetiți | |||||
negative | nu lehămeti | nu lehămetiți |