a lehămetui (third-person singular present lehămetuiește, past participle lehămetuit) 4th conjugation
infinitive | a lehămetui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lehămetuind | ||||||
past participle | lehămetuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lehămetuiesc | lehămetuiești | lehămetuiește | lehămetuim | lehămetuiți | lehămetuiesc | |
imperfect | lehămetuiam | lehămetuiai | lehămetuia | lehămetuiam | lehămetuiați | lehămetuiau | |
simple perfect | lehămetuii | lehămetuiși | lehămetui | lehămetuirăm | lehămetuirăți | lehămetuiră | |
pluperfect | lehămetuisem | lehămetuiseși | lehămetuise | lehămetuiserăm | lehămetuiserăți | lehămetuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lehămetuiesc | să lehămetuiești | să lehămetuiască | să lehămetuim | să lehămetuiți | să lehămetuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lehămetuiește | lehămetuiți | |||||
negative | nu lehămetui | nu lehămetuiți |