a lehămeți (third-person singular present lehămețește, past participle lehămețit) 4th conj.
infinitive | a lehămeți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lehămețind | ||||||
past participle | lehămețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lehămețesc | lehămețești | lehămețește | lehămețim | lehămețiți | lehămețesc | |
imperfect | lehămețeam | lehămețeai | lehămețea | lehămețeam | lehămețeați | lehămețeau | |
simple perfect | lehămeții | lehămețiși | lehămeți | lehămețirăm | lehămețirăți | lehămețiră | |
pluperfect | lehămețisem | lehămețiseși | lehămețise | lehămețiserăm | lehămețiserăți | lehămețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lehămețesc | să lehămețești | să lehămețească | să lehămețim | să lehămețiți | să lehămețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lehămețește | lehămețiți | |||||
negative | nu lehămeți | nu lehămețiți |