a lepăi (third-person singular present lepăie, past participle lepăit) 4th conj.
infinitive | a lepăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lepăind | ||||||
past participle | lepăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lepăi | lepăi | lepăie | lepăim | lepăiți | lepăie | |
imperfect | lepăiam | lepăiai | lepăia | lepăiam | lepăiați | lepăiau | |
simple perfect | lepăii | lepăiși | lepăi | lepăirăm | lepăirăți | lepăiră | |
pluperfect | lepăisem | lepăiseși | lepăise | lepăiserăm | lepăiserăți | lepăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lepăi | să lepăi | să lepăie | să lepăim | să lepăiți | să lepăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lepăie | lepăiți | |||||
negative | nu lepăi | nu lepăiți |