a licura (third-person singular present licură, past participle licurat) 1st conj.
infinitive | a licura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | licurând | ||||||
past participle | licurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | licur | licuri | licură | licurăm | licurați | licură | |
imperfect | licuram | licurai | licura | licuram | licurați | licurau | |
simple perfect | licurai | licurași | licură | licurarăm | licurarăți | licurară | |
pluperfect | licurasem | licuraseși | licurase | licuraserăm | licuraserăți | licuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să licur | să licuri | să licure | să licurăm | să licurați | să licure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | licură | licurați | |||||
negative | nu licura | nu licurați |