From lopată.
a lopăta (third-person singular present lopătează, past participle lopătat) 1st conj.
infinitive | a lopăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lopătând | ||||||
past participle | lopătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lopătez | lopătezi | lopătează | lopătăm | lopătați | lopătează | |
imperfect | lopătam | lopătai | lopăta | lopătam | lopătați | lopătau | |
simple perfect | lopătai | lopătași | lopătă | lopătarăm | lopătarăți | lopătară | |
pluperfect | lopătasem | lopătaseși | lopătase | lopătaserăm | lopătaserăți | lopătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lopătez | să lopătezi | să lopăteze | să lopătăm | să lopătați | să lopăteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lopătează | lopătați | |||||
negative | nu lopăta | nu lopătați |