Borrowed from French lotionner.
a loționa (third-person singular present loționează, past participle loționat) 1st conj.
infinitive | a loționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | loționând | ||||||
past participle | loționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | loționez | loționezi | loționează | loționăm | loționați | loționează | |
imperfect | loționam | loționai | loționa | loționam | loționați | loționau | |
simple perfect | loționai | loționași | loționă | loționarăm | loționarăți | loționară | |
pluperfect | loționasem | loționaseși | loționase | loționaserăm | loționaserăți | loționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să loționez | să loționezi | să loționeze | să loționăm | să loționați | să loționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | loționează | loționați | |||||
negative | nu loționa | nu loționați |