luxa
lū̆xa
lū̆xā
Borrowed from French luxer and Latin luxō, luxāre.
a luxa (third-person singular present luxează, past participle luxat) 1st conj.
infinitive | a luxa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | luxând | ||||||
past participle | luxat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | luxez | luxezi | luxează | luxăm | luxați | luxează | |
imperfect | luxam | luxai | luxa | luxam | luxați | luxau | |
simple perfect | luxai | luxași | luxă | luxarăm | luxarăți | luxară | |
pluperfect | luxasem | luxaseși | luxase | luxaserăm | luxaserăți | luxaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să luxez | să luxezi | să luxeze | să luxăm | să luxați | să luxeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | luxează | luxați | |||||
negative | nu luxa | nu luxați |
luxa