a lăcătui (third-person singular present lăcătuiește, past participle lăcătuit) 4th conjugation
infinitive | a lăcătui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lăcătuind | ||||||
past participle | lăcătuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lăcătuiesc | lăcătuiești | lăcătuiește | lăcătuim | lăcătuiți | lăcătuiesc | |
imperfect | lăcătuiam | lăcătuiai | lăcătuia | lăcătuiam | lăcătuiați | lăcătuiau | |
simple perfect | lăcătuii | lăcătuiși | lăcătui | lăcătuirăm | lăcătuirăți | lăcătuiră | |
pluperfect | lăcătuisem | lăcătuiseși | lăcătuise | lăcătuiserăm | lăcătuiserăți | lăcătuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lăcătuiesc | să lăcătuiești | să lăcătuiască | să lăcătuim | să lăcătuiți | să lăcătuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lăcătuiește | lăcătuiți | |||||
negative | nu lăcătui | nu lăcătuiți |