a lătura (third-person singular present lătură, past participle lăturat) 1st conj.
infinitive | a lătura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | lăturând | ||||||
past participle | lăturat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | lătur | lături | lătură | lăturăm | lăturați | lătură | |
imperfect | lăturam | lăturai | lătura | lăturam | lăturați | lăturau | |
simple perfect | lăturai | lăturași | lătură | lăturarăm | lăturarăți | lăturară | |
pluperfect | lăturasem | lăturaseși | lăturase | lăturaserăm | lăturaserăți | lăturaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să lătur | să lături | să lăture | să lăturăm | să lăturați | să lăture | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | lătură | lăturați | |||||
negative | nu lătura | nu lăturați |