a mântui (third-person singular present mântuie, past participle mântuit) 4th conj. (popular)
infinitive | a mântui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mântuind | ||||||
past participle | mântuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mântui | mântui | mântuie | mântuim | mântuiți | mântuie | |
imperfect | mântuiam | mântuiai | mântuia | mântuiam | mântuiați | mântuiau | |
simple perfect | mântuii | mântuiși | mântui | mântuirăm | mântuirăți | mântuiră | |
pluperfect | mântuisem | mântuiseși | mântuise | mântuiserăm | mântuiserăți | mântuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mântui | să mântui | să mântuie | să mântuim | să mântuiți | să mântuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mântuie | mântuiți | |||||
negative | nu mântui | nu mântuiți |