a măcăi (third-person singular present măcăie, past participle măcăit) 4th conj.
infinitive | a măcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | măcăind | ||||||
past participle | măcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | măcăi | măcăi | măcăie | măcăim | măcăiți | măcăie | |
imperfect | măcăiam | măcăiai | măcăia | măcăiam | măcăiați | măcăiau | |
simple perfect | măcăii | măcăiși | măcăi | măcăirăm | măcăirăți | măcăiră | |
pluperfect | măcăisem | măcăiseși | măcăise | măcăiserăm | măcăiserăți | măcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să măcăi | să măcăi | să măcăie | să măcăim | să măcăiți | să măcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | măcăie | măcăiți | |||||
negative | nu măcăi | nu măcăiți |