Inherited from Latin marītāre, present active infinitive of marītō.
Audio: | (file) |
a mărita (third-person singular present mărită, past participle măritat) 1st conj.
infinitive | a mărita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | măritând | ||||||
past participle | măritat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mărit | măriți | mărită | mărităm | măritați | mărită | |
imperfect | măritam | măritai | mărita | măritam | măritați | măritau | |
simple perfect | măritai | măritași | mărită | măritarăm | măritarăți | măritară | |
pluperfect | măritasem | măritaseși | măritase | măritaserăm | măritaserăți | măritaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mărit | să măriți | să mărite | să mărităm | să măritați | să mărite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mărită | măritați | |||||
negative | nu mărita | nu măritați |