From mărunt. Cf. also the rare or archaic variant mărunța,[1] which may represent a Vulgar Latin *minūtiāre[2] (compare archaic Italian minuzzare (cf. sminuzzare), French menuiser, Occitan menusar, archaic Spanish menuzar (cf. desmenuzar), Portuguese esmiuçar).
a mărunți (third-person singular present mărunțește, past participle mărunțit) 4th conj.
| infinitive | a mărunți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mărunțind | ||||||
| past participle | mărunțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărunțesc | mărunțești | mărunțește | mărunțim | mărunțiți | mărunțesc | |
| imperfect | mărunțeam | mărunțeai | mărunțea | mărunțeam | mărunțeați | mărunțeau | |
| simple perfect | mărunții | mărunțiși | mărunți | mărunțirăm | mărunțirăți | mărunțiră | |
| pluperfect | mărunțisem | mărunțiseși | mărunțise | mărunțiserăm | mărunțiserăți | mărunțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărunțesc | să mărunțești | să mărunțească | să mărunțim | să mărunțiți | să mărunțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărunțește | mărunțiți | |||||
| negative | nu mărunți | nu mărunțiți | |||||
Inflected form of mărunt.
mărunți