a măscui (third-person singular present măscuiește, past participle măscuit) 4th conjugation
infinitive | a măscui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | măscuind | ||||||
past participle | măscuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | măscuiesc | măscuiești | măscuiește | măscuim | măscuiți | măscuiesc | |
imperfect | măscuiam | măscuiai | măscuia | măscuiam | măscuiați | măscuiau | |
simple perfect | măscuii | măscuiși | măscui | măscuirăm | măscuirăți | măscuiră | |
pluperfect | măscuisem | măscuiseși | măscuise | măscuiserăm | măscuiserăți | măscuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să măscuiesc | să măscuiești | să măscuiască | să măscuim | să măscuiți | să măscuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | măscuiește | măscuiți | |||||
negative | nu măscui | nu măscuiți |