mandata
mandata f sg
mandata f (plural mandate)
mandāta
mandāta
mandātā
Borrowed from French mandater.
a mandata (third-person singular present mandatează, past participle mandatat) 1st conjugation
infinitive | a mandata | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mandatând | ||||||
past participle | mandatat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mandatez | mandatezi | mandatează | mandatăm | mandatați | mandatează | |
imperfect | mandatam | mandatai | mandata | mandatam | mandatați | mandatau | |
simple perfect | mandatai | mandatași | mandată | mandatarăm | mandatarăți | mandatară | |
pluperfect | mandatasem | mandataseși | mandatase | mandataserăm | mandataserăți | mandataseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mandatez | să mandatezi | să mandateze | să mandatăm | să mandatați | să mandateze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mandatează | mandatați | |||||
negative | nu mandata | nu mandatați |
mandata