From mardi + -aș, from Romani marel (“to beat, to fight”).
mardeiaș m (plural mardeiași)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mardeiaș | mardeiașul | (niște) mardeiași | mardeiașii |
genitive/dative | (unui) mardeiaș | mardeiașului | (unor) mardeiași | mardeiașilor |
vocative | mardeiașule | mardeiașilor |