marmora
marmora
From marmoră.
a marmora (third-person singular present marmorează, past participle marmorat) 1st conj.
infinitive | a marmora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | marmorând | ||||||
past participle | marmorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | marmorez | marmorezi | marmorează | marmorăm | marmorați | marmorează | |
imperfect | marmoram | marmorai | marmora | marmoram | marmorați | marmorau | |
simple perfect | marmorai | marmorași | marmoră | marmorarăm | marmorarăți | marmorară | |
pluperfect | marmorasem | marmoraseși | marmorase | marmoraserăm | marmoraserăți | marmoraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să marmorez | să marmorezi | să marmoreze | să marmorăm | să marmorați | să marmoreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | marmorează | marmorați | |||||
negative | nu marmora | nu marmorați |