From Latin masculus. Compare to Daco-Romanian mascur.
mascur m (plural mascuri)
mascur
From Latin masculus. Compare to Daco-Romanian mascur.
mascur m
Inherited from Latin masculus. Doublet of mascul.
mascur m (plural mascuri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mascur | mascurul | (niște) mascuri | mascurii |
genitive/dative | (unui) mascur | mascurului | (unor) mascuri | mascurilor |
vocative | mascurule | mascurilor |