medita
Inherited from Spanish meditar (“to meditate”).
meditá
medita
medita
a medita (third-person singular present meditează, past participle meditat) 1st conjugation
infinitive | a medita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | meditând | ||||||
past participle | meditat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | meditez | meditezi | meditează | medităm | meditați | meditează | |
imperfect | meditam | meditai | medita | meditam | meditați | meditau | |
simple perfect | meditai | meditași | medită | meditarăm | meditarăți | meditară | |
pluperfect | meditasem | meditaseși | meditase | meditaserăm | meditaserăți | meditaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să meditez | să meditezi | să mediteze | să medităm | să meditați | să mediteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | meditează | meditați | |||||
negative | nu medita | nu meditați |
medita