From megieș.
a megieși (third-person singular present megieșește, past participle megieșit) 4th conj.
infinitive | a megieși | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | megieșind | ||||||
past participle | megieșit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | megieșesc | megieșești | megieșește | megieșim | megieșiți | megieșesc | |
imperfect | megieșeam | megieșeai | megieșea | megieșeam | megieșeați | megieșeau | |
simple perfect | megieșii | megieșiși | megieși | megieșirăm | megieșirăți | megieșiră | |
pluperfect | megieșisem | megieșiseși | megieșise | megieșiserăm | megieșiserăți | megieșiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să megieșesc | să megieșești | să megieșească | să megieșim | să megieșiți | să megieșească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | megieșește | megieșiți | |||||
negative | nu megieși | nu megieșiți |