From Meglen (proper name) + româncă.
meglenoromâncă f (plural meglenoromânce, masculine equivalent meglenoromân)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) meglenoromâncă | meglenoromânca | (niște) meglenoromânce | meglenoromâncele |
genitive/dative | (unei) meglenoromânce | meglenoromâncei | (unor) meglenoromânce | meglenoromâncelor |
vocative | meglenoromâncă, meglenoromânco | meglenoromâncelor |