memora
memorā
Borrowed from Latin memorare or French mémorer.
a memora (third-person singular present memorează, past participle memorat) 1st conj.
infinitive | a memora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | memorând | ||||||
past participle | memorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | memorez | memorezi | memorează | memorăm | memorați | memorează | |
imperfect | memoram | memorai | memora | memoram | memorați | memorau | |
simple perfect | memorai | memorași | memoră | memorarăm | memorarăți | memorară | |
pluperfect | memorasem | memoraseși | memorase | memoraserăm | memoraserăți | memoraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să memorez | să memorezi | să memoreze | să memorăm | să memorați | să memoreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | memorează | memorați | |||||
negative | nu memora | nu memorați |
memora