From merinde, or from Late Latin merendō, merendāre, from Latin merenda. Compare Aromanian mirindu, mirindari, Spanish merendar, Catalan berenar.
a merinda (third-person singular present merindează, past participle merindat) 1st conjugation
infinitive | a merinda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | merindând | ||||||
past participle | merindat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | merindez | merindezi | merindează | merindăm | merindați | merindează | |
imperfect | merindam | merindai | merinda | merindam | merindați | merindau | |
simple perfect | merindai | merindași | merindă | merindarăm | merindarăți | merindară | |
pluperfect | merindasem | merindaseși | merindase | merindaserăm | merindaserăți | merindaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să merindez | să merindezi | să merindeze | să merindăm | să merindați | să merindeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | merindează | merindați | |||||
negative | nu merinda | nu merindați |