Borrowed from Latin meritorius or French méritoire. By surface analysis, merit + -toriu.
meritoriu
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | meritoriu | meritorie | meritorii | meritorii | |||
definite | meritoriul | meritoria | meritoriii | meritoriile | ||||
genitive- dative |
indefinite | meritoriu | meritorii | meritorii | meritorii | |||
definite | meritoriului | meritoriei | meritoriilor | meritoriilor |