Borrowed from Hungarian mesterség.
meșteșug n (plural meșteșuguri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) meșteșug | meșteșugul | (niște) meșteșuguri | meșteșugurile |
genitive/dative | (unui) meșteșug | meșteșugului | (unor) meșteșuguri | meșteșugurilor |
vocative | meșteșugule | meșteșugurilor |