From meșteșug.
a meșteșugi (third-person singular present meșteșugește, past participle meșteșugit) 4th conj.
infinitive | a meșteșugi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | meșteșugind | ||||||
past participle | meșteșugit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | meșteșugesc | meșteșugești | meșteșugește | meșteșugim | meșteșugiți | meșteșugesc | |
imperfect | meșteșugeam | meșteșugeai | meșteșugea | meșteșugeam | meșteșugeați | meșteșugeau | |
simple perfect | meșteșugii | meșteșugiși | meșteșugi | meșteșugirăm | meșteșugirăți | meșteșugiră | |
pluperfect | meșteșugisem | meșteșugiseși | meșteșugise | meșteșugiserăm | meșteșugiserăți | meșteșugiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să meșteșugesc | să meșteșugești | să meșteșugească | să meșteșugim | să meșteșugiți | să meșteșugească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | meșteșugește | meșteșugiți | |||||
negative | nu meșteșugi | nu meșteșugiți |