Unknown.
a mișui (third-person singular present mișuiește, past participle mișuit) 4th conjugation
infinitive | a mișui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mișuind | ||||||
past participle | mișuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mișuiesc | mișuiești | mișuiește | mișuim | mișuiți | mișuiesc | |
imperfect | mișuiam | mișuiai | mișuia | mișuiam | mișuiați | mișuiau | |
simple perfect | mișuii | mișuiși | mișui | mișuirăm | mișuirăți | mișuiră | |
pluperfect | mișuisem | mișuiseși | mișuise | mișuiserăm | mișuiserăți | mișuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mișuiesc | să mișuiești | să mișuiască | să mișuim | să mișuiți | să mișuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mișuiește | mișuiți | |||||
negative | nu mișui | nu mișuiți |