a mihoni (third-person singular present mihonește, past participle mihonit) 4th conj.
infinitive | a mihoni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mihonind | ||||||
past participle | mihonit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mihonesc | mihonești | mihonește | mihonim | mihoniți | mihonesc | |
imperfect | mihoneam | mihoneai | mihonea | mihoneam | mihoneați | mihoneau | |
simple perfect | mihonii | mihoniși | mihoni | mihonirăm | mihonirăți | mihoniră | |
pluperfect | mihonisem | mihoniseși | mihonise | mihoniserăm | mihoniserăți | mihoniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mihonesc | să mihonești | să mihonească | să mihonim | să mihoniți | să mihonească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mihonește | mihoniți | |||||
negative | nu mihoni | nu mihoniți |