Borrowed from Old Church Slavonic миловати (milovati), from Proto-Slavic *milovati, from *milъ (“nice, gentle”).
a milui (third-person singular present miluiește, past participle miluit) 4th conj.
infinitive | a milui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | miluind | ||||||
past participle | miluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | miluiesc | miluiești | miluiește | miluim | miluiți | miluiesc | |
imperfect | miluiam | miluiai | miluia | miluiam | miluiați | miluiau | |
simple perfect | miluii | miluiși | milui | miluirăm | miluirăți | miluiră | |
pluperfect | miluisem | miluiseși | miluise | miluiserăm | miluiserăți | miluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să miluiesc | să miluiești | să miluiască | să miluim | să miluiți | să miluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | miluiește | miluiți | |||||
negative | nu milui | nu miluiți |