From miorlau (“meow”) + -ăi, of onomatopoetic origin.
a miorlăi (third-person singular present miorlăie, past participle miorlăit) 4th conj.
infinitive | a miorlăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | miorlăind | ||||||
past participle | miorlăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | miorlăi | miorlăi | miorlăie | miorlăim | miorlăiți | miorlăie | |
imperfect | miorlăiam | miorlăiai | miorlăia | miorlăiam | miorlăiați | miorlăiau | |
simple perfect | miorlăii | miorlăiși | miorlăi | miorlăirăm | miorlăirăți | miorlăiră | |
pluperfect | miorlăisem | miorlăiseși | miorlăise | miorlăiserăm | miorlăiserăți | miorlăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să miorlăi | să miorlăi | să miorlăie | să miorlăim | să miorlăiți | să miorlăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | miorlăie | miorlăiți | |||||
negative | nu miorlăi | nu miorlăiți |