From mireasmă.
a miresma (third-person singular present miresmează, past participle miresmat) 1st conj.
infinitive | a miresma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | miresmând | ||||||
past participle | miresmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | miresmez | miresmezi | miresmează | miresmăm | miresmați | miresmează | |
imperfect | miresmam | miresmai | miresma | miresmam | miresmați | miresmau | |
simple perfect | miresmai | miresmași | miresmă | miresmarăm | miresmarăți | miresmară | |
pluperfect | miresmasem | miresmaseși | miresmase | miresmaserăm | miresmaserăți | miresmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să miresmez | să miresmezi | să miresmeze | să miresmăm | să miresmați | să miresmeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | miresmează | miresmați | |||||
negative | nu miresma | nu miresmați |