mistifica
mistifica
mistifica
Borrowed from Italian mistificare, French mystifier.
a mistifica (third-person singular present mistifică, past participle mistificat) 1st conj.
infinitive | a mistifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mistificând | ||||||
past participle | mistificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mistific | mistifici | mistifică | mistificăm | mistificați | mistifică | |
imperfect | mistificam | mistificai | mistifica | mistificam | mistificați | mistificau | |
simple perfect | mistificai | mistificași | mistifică | mistificarăm | mistificarăți | mistificară | |
pluperfect | mistificasem | mistificaseși | mistificase | mistificaserăm | mistificaserăți | mistificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mistific | să mistifici | să mistifice | să mistificăm | să mistificați | să mistifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mistifică | mistificați | |||||
negative | nu mistifica | nu mistificați |
mistifica