Borrowed from French mythifier. Equivalent to mit + -ifica.
a mitifica (third-person singular present mitifică, past participle mitificat) 1st conj.
infinitive | a mitifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mitificând | ||||||
past participle | mitificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mitific | mitifici | mitifică | mitificăm | mitificați | mitifică | |
imperfect | mitificam | mitificai | mitifica | mitificam | mitificați | mitificau | |
simple perfect | mitificai | mitificași | mitifică | mitificarăm | mitificarăți | mitificară | |
pluperfect | mitificasem | mitificaseși | mitificase | mitificaserăm | mitificaserăți | mitificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mitific | să mitifici | să mitifice | să mitificăm | să mitificați | să mitifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mitifică | mitificați | |||||
negative | nu mitifica | nu mitificați |
mitifica