a mitui (third-person singular present mituiește, past participle mituit) 4th conj.
infinitive | a mitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mituind | ||||||
past participle | mituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mituiesc | mituiești | mituiește | mituim | mituiți | mituiesc | |
imperfect | mituiam | mituiai | mituia | mituiam | mituiați | mituiau | |
simple perfect | mituii | mituiși | mitui | mituirăm | mituirăți | mituiră | |
pluperfect | mituisem | mituiseși | mituise | mituiserăm | mituiserăți | mituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mituiesc | să mituiești | să mituiască | să mituim | să mituiți | să mituiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mituiește | mituiți | |||||
negative | nu mitui | nu mituiți |