a moțăi (third-person singular present moțăie, past participle moțăit) 4th conj.
infinitive | a moțăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | moțăind | ||||||
past participle | moțăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | moțăi | moțăi | moțăie | moțăim | moțăiți | moțăie | |
imperfect | moțăiam | moțăiai | moțăia | moțăiam | moțăiați | moțăiau | |
simple perfect | moțăii | moțăiși | moțăi | moțăirăm | moțăirăți | moțăiră | |
pluperfect | moțăisem | moțăiseși | moțăise | moțăiserăm | moțăiserăți | moțăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să moțăi | să moțăi | să moțăie | să moțăim | să moțăiți | să moțăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | moțăie | moțăiți | |||||
negative | nu moțăi | nu moțăiți |