mocni
Borrowed from Old Church Slavonic мокнѧти (moknęti), from Proto-Slavic *moknǫti (“to become wet”). Compare Russian мокнуть (moknutʹ).
a mocni (third-person singular present mocnește, past participle mocnit) 4th conjugation
infinitive | a mocni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mocnind | ||||||
past participle | mocnit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mocnesc | mocnești | mocnește | mocnim | mocniți | mocnesc | |
imperfect | mocneam | mocneai | mocnea | mocneam | mocneați | mocneau | |
simple perfect | mocnii | mocniși | mocni | mocnirăm | mocnirăți | mocniră | |
pluperfect | mocnisem | mocniseși | mocnise | mocniserăm | mocniserăți | mocniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mocnesc | să mocnești | să mocnească | să mocnim | să mocniți | să mocnească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mocnește | mocniți | |||||
negative | nu mocni | nu mocniți |